Author Archive

Master DTA

Posted by on Thursday, 29 March, 2012

Stim ca majoriatea programelor pentru logarea concursurilor au o facilitate foarte utila si anume cautarea indicativului intr-o baza de date imediat dupa ce am tastat primele caractere din indicativ. Cine lucreaza frecvent in concursuri si foloseste aceasta facilitate stie cat este de utila !

Aceasta mica baza de date o gasim sub numele de master.dta. Cel putin asa o gasesc eu in binecunoscutul si folositul program de concurs N1MM.

Pe Internet se gasesc foarte multe astfel de baze de date, dar cea mai mare pe care am gasit-o acum multi ani fost una care continea aproape de 80.000 de indicative.

Aceasta baza de date se poate completa de fiecare cu ajutorul unui mic editor free numit Medit. Fata de versiunile mai noi, acesta nu trebuie instalat si ruleaza ca atare. Ruleaza chiar si sub Win7. Programul se poate descarca de aici !

Apoi se actioneaza al treilea buton de sus, cel cu “+” de culoare verde si toate indicativele noi se vor adauga la master.dta.

Apoi se salveaza noua baza de date.  Se va reconstrui o noua baza de date master.dta,  iar vechea baza de date se va redenumi master.bak. Bineinteles ca ceea ce se foloseste va fi noul fisier master.dta !

De circa 10 ani, de cand imi tin logul in format electronic, am cules multe indicative pe care le-am adaugat la aceasta baza de date. De asemenea dupa fiecare concurs o actualizez.

Asa cum observati, adaugarea indicativelor se face lejer, fie dintr-un fisier in format ADIF fie Cabrillo. La baza de date se adauga numai noile indicative, cele care deja se regasesc in baza de date initiala sunt rejectate.

La acest moment am ajuns la o baza de date formata din 112.392 indicative.

De acum, aceasta va fi actualizata in permanenta si se poate descarca de aici !

Ultima actualizare: 26.08.2012 (după YODX)

Bineinteles ca fiecare isi poate actualiza aceast fisier putand sa adauge indicative noi. Cine isi tine logul in format electronic poate exporta totul in format ADIF si se poate adauga la master.dta.

Daca cineva o actualizeaza si doreste sa mi-o trimita prin mail, ii multumesc anticipat si poate reusim astfel sa realizam o baza de date foarte mare, care, cu siguranta, va fi utila tuturor. Se pot trimite si numai fisierele in format ADIF sau CABRILLO, urmand ca eu sa fac actualizarea.

Bineinteles ca numele/indicativul celor care vor participa la acest proiect va fi mentionat !

Mult succes in viitoarele concursuri !


Prescaler pentru osciloscop

Posted by on Sunday, 4 March, 2012

Plecand de la o schema pe care am gasit-o in revista “Electronique et loisirs” nr. 83/2006 care descrie un “prescaler” pentru un osciloscop, cu mici modificari, am realizat aceasta unealta foarte folositoare. Avand in vedere ca posed un osciloscop cu banda de trecere de 20MHz pe care pot vizualiza semnale de maximum 30MHz, m-am hotarat sa realizez acest montaj simplu, cu ajutorul caruia am putut vizualiza semnal de 160MHz (ultima fotografie).

Maximul de semnal ce se poate vizualiza este de 200 MHz, aceasta fiind frecventa maxima a oscilatorului din NE 602.

Schema este simpla si este realizata in jurul mixerului-oscilator dublu balansat NE 602 alimentat cu o tensiune de 6V.

Pe pinul 1 intra semnalul de masurat, iar pe 6 intra semnalul de la oscilatorul format din bobina de 0,35 uH si cele 2 diode varicap (eu am folosit BB 139 cu rezultate foarte bune). Acordul oscilatorului se realizeaza cu potentiometrul de 10 KΩ care trebuie sa fie multitura.

De fapt, totul este o superheterodina… Frecventa de intrare se aduna (sau se scade) cu frecventa oscilatorului rezultand o frecventa de 10,7 MHz, care dupa ce trece prin filtrul ceramic de 10,7 MHz este vizualizata pe osciloscop.


Alimentator

Posted by on Saturday, 18 February, 2012

Pornind de la o schema realizata de VA3IUL (YO3DAC -Iulian) (pe site-ul acestuia putand gasi foarte multa documentatie si scheme), am construit un alimentator obisnuit, pentru toata ziua. Intrucat transceiverul pe care il folosesc (TS-930SAT) are alimentator intern, nu m-a interesat o tensiune de 13,8V pentru alimentarea transceiverelor. Am optat pentru un alimentator capabil sa furnizeze o tensiune fixa de 12V la un curent de min. 10A si o tensiune, la fel fixa, de 5V /max. 3A.

 

Pe partea de 12V am folosit un stabilizator obisnuit de 12V, un LM7812. Partea de curent este asigurata de un SB1566 (puteti folosi si tranzistori PNP gen BD236, BD238 sau mai bine BD436, BD438 etc) si 2 tranzistori 2N3771 pusi pe radiator.  Protectia la supratensiune s-a facut cu un tiristor, o dioda Zener PL15Z si o rezistenta de cca 100 ohmi.

Partea de 5V am realizat-o cu un stabilizator LM323 pus pe un radiator.

Partea de afisaj a tensiunii de 12V am realizat-o cu un montaj pe baza PIC 16F876. Pe LCD apare tensiunea, curentul absorbit de montaj si puterea. Toata documentatia o gasiti aici ! Pentru afisarea tensiunii de 5V am folosit un afisaj cu cristale lichide.

Cutia alimentatorului am cumparat-o de aici !

Preturi foarte bune, calitate excelenta si livrare rapida ! Nu le fac reclama, dar dupa cum se stie pentru majoritatea constructorilor cutia reprezinta o mare problema…


Daca toti tinerii din lume…

Posted by on Tuesday, 7 February, 2012

Productie franceza din anul 1956, cu titlul original “Si tous les gars du monde…“, un omagiu adus radioamatorismului in care se descrie foarte bine modul in care se poate constitui la nevoie o retea de urgenta cu ajutorul radioamatorilor din mai multe tari, depasind bariere de ordin geografic si politic… Una peste alta, filmul este chiar impresionant !

Nu are sens sa povestesc actiunea filmului, dar cine vrea o poate citi aici !

Filmul se poate vedea onlineIn cazul in care nu il mai gasiti trimiteti-mi un mail !

 

 

 

.

 


Cazuta la datorie !

Posted by on Tuesday, 7 February, 2012

07.02.2012

O antena verticala AVT-4  (40-10m), cazuta la datorie dupa vijelia din noaptea trecuta. M-a servit foarte bine aproape 6 ani… Desi a fost ancorata si de la jumatate, probabil frigul de -15 grd C si-a spus cuvantul, fiindca de-a lungul timpului a rezistatl la multe furtuni desi nu era ancorata. Partea rea este ca m-a linistit pana la primavara, cand probabil voi face o antena verticala tip “undita” sau voi cumpara altceva. Poza este facuta cu un telefon si de asta este rezolutia scazuta.


BUG cu PIC 16F84

Posted by on Sunday, 5 February, 2012

BUG CU MEMORIE CU PIC 16F84A

 

Este un bug construit cu PIC 16F84 cu memorie si cu un menu destul de bogat. Este foarte util pentru cei ce nu poseda un transceiver cu bug incorporat, dar si pentru antrenament.

 

Documentatia completa este aici.

 

Noua varianta cuprinde o noua incasetare. Pe langa bug a fost adaugat si un recorder de voce cu memorie realizat cu APR9600.

Schema folosita este o varianta a aplicatiei care se gaseste in datasheet.

Montajul final functioneaza surprinzator de bine si face fata cu succes in concursuri, mai ales pe modulul de voce. Am creat posibilitatea intreruperii redarii din memorie in orice moment prin apasarea PTT-ului.

De asemenea, pentru operativitate, am alocat contactele folosite la schimbarea frecventei de pe microfon (UP si DOWN) memoriilor care redau apelul de concurs si indicativul.

SP- si SP+ (la care s-ar atasa difuzorul) se cupleaza la transceiver printr-un transformator de separatie, ca cel folosit in digitale. Cealalta infasurare se leaga la intrarea microfonului din transceiver printr-un potentiometru semireglabil (am folosit 10Ko), pentru a se regla un nivel de semnal aproximativ egal cu cel furnizat de microfon, pentru a nu aparea acea diferenta de semnal intre vocea redata prin acest “papagal” si vocea naturala de la microfon.

Probabil pot aparea si alte variante de automatizare in functie de transceiverul folosit.

 


ESR-metru

Posted by on Sunday, 5 February, 2012

Este un aparat deosebit de util mai ales depanatorilor, deorece se poate determina starea unui condensator (nu capacitatea acestuia), fara a fi scos dintr-un montaj.

Toata documentatia se afla aici.

Dupa realizarea montajului, acesta a fost introdus intr-un aparat de masura analogic, fara pretentii, impreuna cu o baterie de 9V si un intrerupator pentru alimentare. LED-ul va lumina in momentul cand un condensator este in “scurt”. Din potentiometrul de ZERO se ajusteaza deviatia instrumentului pentru “cap de scala” atunci cand se unesc cablurile de masura. Un condensator, indiferent de capacitate, este utilizabil cu cat acul instrumentului deviaza spre cap de scala. O deviatie mai mica de 1/2 indica un condensator inutilizabil.

 

 


LC-metru cu PIC 16F84

Posted by on Sunday, 5 February, 2012

Un instrument deosebit de util in laboratorul radioamatorului, pentru citirea capacitatilor dar mai ales pentru citirea inductantelor. Documentatia completa se gaseste aici.

Montajul, daca este corect realizat, functioneaza fara probleme. Cateva poze ale montajului…

Intrucat detin un capacimetru digital m-am limitat numai la partea de L – metru.

 

 

 

 


Realizarea circuitelor imprimate

Posted by on Sunday, 5 February, 2012

Dupa cum se stie, o problema pentru majoritatea constructorilor, o constituie realizarea cablajelor… Nici eu nu am scapat de aceasta problema. Ca toata lumea, am incercat fel de fel de variante de realizarea acestora. Incepand cu desenarea traseelor cu oja de unghii si bitum dizolvat in benzina si terminand cu proiectarea cablajului cu un program specializat si folosirea cablajului cu fotorezist.

Intrucat aceasta ultima metoda am considerat-o a fi cea mai eleganta, o voi prezenta in continuare.

In primul rand trebuie procurat din magazinele de specialitate cablaj acoperit cu fotorezist pozitiv si clorura ferica, si de la magazinele chimicale foarte putina soda caustica.

Multi autori, pe langa schema de principiu, posteaza si circuitul imprimat la scara de 1:1. Asta este o treaba foarte buna si laudabila. Daca nu, atunci ne proiectam singuri circuitul imprimat, folosind sau nu un program specializat.

Nu avem de facut decat de a crea “filmul” cablajului pe o folie transparenta cu ajutorul unei imprimante. In comert se gasesc folii pentru imprmante cu laser si folii pentru imprimante inkjet. Atentie, nu folositi folii transparente obisnuite sau de inkjet in imprimante laser ! Folia se va topi in imprimanta si aveti toate sansele sa nu mai puteti folosi acea imprimanta !

Dupa realizarea “filmului”, acesta trebuie aplicat pe cablajul cu fotorezist si trebuie expus.

Expunerea se face in diferite moduri : la soare, la o lumina incadescenta, la neon, cu o lampa UV. etc. De aceea timpul de expunere conteaza foarte mult. Dupa ce va hotarati cu privire la sursa de lumina folosita, este bine sa realizati un dispozitiv care sa mentina aceeasi distanta fata de cablaj si asta pentru a folosi mereu acelasi timp de expunere.

Timpul de expunere il determinati experimental, care este de ordinul minutelor, in functie de cantitatea de lumina si distanta.

De aceea, am realizat artizanal un “dispozitiv” foarte ieftin, dar eficient, cu doau lampi economice cu lumina rece si un lighean de plastic. Daca veti folosi lampi UV este obligatoriu sa construiti un dispozitiv de acest gen, in primul rand pentru protectia dumneavoastra.

In timpul expunerii, ligheanul se intoarce invers si va lumina cablajul. Timpul pe care l-am determinat pentru o expunere corecta a fost de 7 min. Daca este expus mai mult, atunci traseele se vor subtia sau vor disparea. Daca se expune mai putin, atunci traseele nu vor aparea.

Inainte de a se expune cablajul, nu uitati sa indepartati folia de protectie a fotorezistului. O puteti face si la lumina difuza, dar repede !

Se aplica “filmul” pe cablaj si peste el se pune o bucata de sticla de geam, pentru ca folia sa stea perfect intinsa pe cablaj. In poza de mai jos nu am pus sticla, tocmai pentru a intelege procedeul.

Dupa expunere, cablajul trebuie developat intr-o solutie de soda caustica. La 1l de apa se adauga cca 20 g de soda caustica. Atentie solutia obtinuta arde pielea ! Developarea se face la lumina si dureaza circa 2 min, pana ramane desenul circuitelor.

Dupa developare, se spala cablajul foarte bine, la robinet, circa 5 min si apoi se introduce in solutie de clorura ferica, care  pateaza. Petele de pe piele dispar greu, iar de pe tesatura deloc !

Dupa corodare, cablajul trebuie spalat circa 10 min. la robinet. Dupa cum se poate vedea, a iesit un circuit imprimat fara cusur !

Sper ca m-am putut face inteles si de acum realizarea circuitelor imprimate prin aceasta metoda va fi pentru dumneavoastra o joaca

O alta metoda, este folosirea foliilor PnP.

Daca nu avem de facut “productie de serie” atunci aceasta metoda de realizarea circuitelor imprimate poate fi luata serios in calcul datorita usurintei si calitatii surprinzator de buna a produsului final. Eu am reusit prin aceasta metoda sa realizez trasee de 0,5 mm fara probleme.

Metoda de lucru este foarte simpla, poate mai simpla ca cea anterioara !

In primul rand trebuie procurata aceasta folie de transfer PnP (Press and Peel). Ea se livreaza in format A4 si are o parte lucioasa si una mata. Poate fi achizitionata la pret decent, avand in vedere ca dintr-o foaie A4, la nivel de amator, se pot face multe cablaje.

Eu am cumparat de la Adelaida, dar bineinteles ca nu este singurul magazin online care vinde asa ceva.

Desi pe Internet sunt multe explicatii, eu procedez astfel:

1. Proiectez cablajul cu un program de proiectare… Sunt multe astfel de programe si de aceea nu dau exemple fiindca fiecare isi alege ce crede el de cuviinta.  Realizez un .PDF cu circuitul imprimat si il imprim pe o imprimanta laser. Pe locul unde a aparut desenul cablajului, aplic o bucata de folie PnP, pe care o lipesc la colturi putina banda adeziva (scotch).

Atentie !

Folia se pune cu fata mata in sus si aveti grija sa o taiati putin mai mare pentru ca banda adeziva sa nu fie aplicata pe zona activa.

Inainte de a fi folosita folia PnP nu trebuie indoita sau zgariata pe partea mata. De asemenea, evitati sa atingeti cu degetele partea mata !

Foaia pregatita astfel se introduce inca o data in imprimanta, cu aceeasi orientare si pe aceeasi fata ! Daca aveti posibilitatea, setati imprimanta sa imprime la calitate maxima, eventual un contrast maxim.

Dupa imprimare va aparea pe partea mata desenul cablajului cu negru. Din acest moment aveti grija sa cum dezlipiti si manipulati bucata de folie, mai ales sa nu atingeti partea mata.

2. Se pregateste cablajul… Dupa ce cablajul a fost taiat la dimensiuni, partea cu cupru trebuie degresata. Eu folosesc putin ” Cilit Bang” si apoi clatesc cablajul si il sterg cu o carpa curata.

3. Folia imprimata se aseaza cu partea mata peste cablaj, deci cu desenul direct pe partea cu cupru. De obicei, eu tai cablajul putin mai mare pentru a nu avea probleme cu marginile circuitului.

4. Cu un fier de calcat, la care fixez termostatul la 1/2 din cursa, “calc” circuitul imprimat. Desi se poate aplica fierul direct pe folie, eu pun deasupra o carpa subtire.  Timpul de incalzire este de 4 min, timp in care misc fierul de calcat in toate directiile, constant si pe toata suprafata desenata.

5. Un pas important este racirea ! Dupa ce cablajul a fost “calcat” acesta s-a incins destul de tare, iar folia s-a lipit peste cablaj.

Atentie !

O metoda excelenta de a dezlipi folia fara a afecta desenul, fara sa apara astfel intreruperi in calbaj, este de a introduce cablajul (cu folia pe el) la congelator ! Dupa cca 5 min, veti observa ca folia se dezlipeste imediat, aproape singura, fara a se afecta intr-un fel desenul depus pe cupru !

Daca vi se intampla ca un traseu sa se intrerupa (mai ales la inceput, cand nu aveti experienta acestei metode), il puteti corecta cu un marker de cablaj. Eu am unul ca acesta, desi l-am folosit doar de 2 ori.

6. Se introduce placa in solutie de clorura ferica. Cu cat solutia de clorura ferica are o temperatura mai mare, de ex. 40-50 C cu atat timpul de corodare este mai scurt. Dupa corodare, stratul negru depus pe circuit se curata cu un diluant, de exemplu diluant (acetona) pentru unghii. Cu alte solutii indepartarea acelui strat este mai dificila, daca nu imposibila.

Acesta metoda este foarte rapida iar rezultatele sunt excelente !

Mult succes !

 

 


Frecventmetru cu PIC 16F84 si prescaler MC12080

Posted by on Sunday, 5 February, 2012

Unui frecventmetru realizat cu PIC 16F84 am atasat un prescaler construit cu MC12080 care divide, in configuratia de mai jos, frecventa de intrare cu 10.

Montajul functioneaza din prima fara probleme. Din nivelul logic (0 sau 1) aplicat pe pinii 3, 6 si 7 (SW1, SW2 si SW3) frecventa de intrare poate fi divizata cu 10, 20, 40 sau 80.  Interesandu-ma doar divizarea cu 10, celor 3 pini li se aplica cate un nivel logic “High”.

In final, totul s-a montat intr-o cutie din tabla, dar pentru a creste sensibilitatea pe intrarea prescalerului ar trebui atasat un preamplicator RF de banda larga.

Singurul “inconvenient” este ca frecventa aplicata pe intrarea prescalerului va fi indicata divizata, adica, de exemplu,  145,225 MHz este indicata ca 14,5225.  Sigur ca s-ar putea rescrie softul PIC-ului luand in calcul aceasta divizare cu 10, pentru o afisare corecta, dar inconvenientul este asa de mic incat nu ma intereseaza ca pe intrarea prescalerului am o frecventa afisata de 10 ori mai mica !

Bineinteles ca pe intrarea frecventmetrului  (x1) frecventa afisata este cea corecta, putandu-se citi frecvente pana la 50 MHz.